“Egiptenii erau incapabili sa faureasca o asa ceramica”

“Inaintea Greciei sau Romei glorioase, inaintea oraselor Mesopotamiei sau a chiar a templelor presarate de-a lungul Nilului,  traia in campia Dunarii si la poalele Balcanilor un popor avansat in arta, tehnologie si comert.“

Articolul, publicat in editia din 30 nov 2009 in NY Times.

http://www.nytimes.com/2009/12/01/science/01arch.html?em

si neaparat aruncati o privire si pe prezentarea artefactelor propusa pe:

http://www.nytimes.com/slideshow/2009/11/25/science/112409_ARCH_2.html

Descopera.ro istoria romanilor

Daca tot ai intrat aici si nu ai gasit nici un post-it nou, inseamna ca nu am avut timp sa scriu.

Pana una alta, daca iti place istoria, fii bun si arunca o privire pe www.descopera.ro si cauta sa citesti (de la cele mai vechi la cele mai noi) articolele din “Maratoanele Descopera – Istoria Romanilor”.

http://www.descopera.ro/maratoanele-descopera/descopera-istoria-romanilor/5100939-descopera-adevarata-istorie-a-romanilor

Povesti cu Zane si comori

Randurile de mai jos nu imi apartin. Sunt o invitatie de lectura si drumetie.

——

“Povesti cu zane si comori

Candva, la (un) inceput, au fost legendele. Se spunea ca un cioban s-a dus in Cetatea Zinelor din Covasna si, sapind el undeva acolo, a dat de o pivnita in care a gasit atita aur, incit „si-a umplut buzunarele, camasa si un sac”. Cind sa iasa cu comoara din cetate insa, n-a mai putut iesi! A dus aurul inapoi de unde il luase si abia apoi a putut pleca din cetate.

Dupa o alta legenda, „in cetate s-ar afla un cazan plin cu monede de aur si de argint, pe care l-ar supraveghea un spirit, din care cauza nimeni nu se poate atinge spre a lua ceva din el”. O alta spunea ca Cetatea Zinelor este supravegheata de un sarpe. „Daca cineva intra in cetate si daca da de comoara, atunci e muscat de sarpe. Astfel, se spune, intr-o buna zi un cioban a dat de comoara, iar la iesirea din cetate a fost muscat la ochi de catre sarpe, raminind orb. Din aceasta cauza n-a putut arata la nimenea unde este comoara”.

In lucrarea monografica „Covasna ilustrata, geografica si economica, geologica, balneara, medicala, industriala, turistica si arheologica”, publicata in 1936, se aminteste si legenda potrivit careia din sapte in sapte ani poarta cetatii se deschide, lasind liber drumul spre comoara. „Poarta sta deschisa toata noaptea si cind cinta cocosul dimineata, in zorii zilei, atunci poarta se inchide si daca persoana n-a iesit din cetate, ramine inchisa pentru totdeauna”.

In aceeasi lucrare se amintesc citeva asa-zise „legende noi” despre Cetatea Zinelor, relatate de acei localnici care, „impinsi de necunoscut, impinsi de curiozitate in cautarea adevarului si dezlegarea enigmelor, se indreapta spre cetate nu cu gindul de a da de comoara, ci de a gasi prin sapaturile facute obiecte cu care sa poata identifica originea acestei cetati”. Dupa o astfel de legenda, „Roza Mihai din Covasna, intr-o zi s-a dus la cetate si a facut sapaturi. Deodata a venit un vint care l-a adormit. La trezire i-a cazut mustata si parul de pe cap. Tatal sau, tot cu numele Roza Mihai, a facut o sapatura in cetate si a dat de un butoi. A inceput sa apara o adincitura, care a inghitit butoiul, iar in groapa unde a disparut butoiul, a iesit apa pina la suprafata, insotita de zgomote asurzitoare”.

Intr-o alta „relatare”, „Csutak Samu prin sapaturi a gasit un mar de aur pe care l-a trimis la Muzeul din Cluj. Cu ocazia altor sapaturi, impreuna cu alti oameni a dat de lanturi de ciocane si de o cruce de aur, lucruri pe care le-a predat Muzeului din Cluj”. La fel, „Csoma Laci a gasit in sapaturi monede diferite, iar dupa predarea lor la Muzeul din Cluj, a mers la Budapesta si a adus cazul la cunostinta Muzeului National din Pesta. S-a controlat daca cele relatate corespund cu realitatea si pentru munca depusa de catre acesta, i s-au dat bani de reintoarcere si un permis sa continue cercetarile cu conditia ca obiectele gasite sa fie predate muzeului. Ducindu-se la cetate si pe cind era preocupat cu sapaturile, i s-a ivit o figura, iar un glas i-a spus cum ca cetatea este de origine pagina, sa vina peste sapte ani, cind usa cetatii se va deschide singura si i se va putea indeplini dorinta. In baza acestei aratari, a lasat sapaturile, dar n-a trait pina in anul si ziua indicata”.

O ultima „relatare” vorbeste despre un cioban din Brasov, din Saptesate, care a venit la Covasna la pazit caprele. Acesta a observat ca de la o vreme un tap se tot indeparteaza de turma, astfel ca s-a pus la pinda sa vada unde pleaca tapul si ce face. L-a gasit „la cetate, unde lingea usa de la poarta pivnitei”. Apoi, „tapul a intrat in pivnita, ciobanul a intrat dupa el si tapul apoi a inceput sa linga o gramada de aur. Ciobanul si-a pus aur in caciula si s-a reintors acasa, la Saptesate. A venit din nou la Covasna, la cetate, dupa aur, dar n-a mai gasit usa pivnitei si a orbit”.”

——

Textul de mai sus este preluat de pe: http://2006.rgnpress.ro//index.php?option=com_content&task=view&id=16119&Itemid=5

Invitatia de lectura se extinde si la numarul din luna Oct.2009 al revistei Magazin Istoric (vezi articolul “Cetatea Zanelor de la Covasna” semnat de doamna Viorica Crisan).

Sunt sigur ca multi se intreaba de ce comori ascunse si stiute in trecut nu reapar acum. Echipamente moderne exista, expertiza si competenta in domeniu exista. Si totusi, majoritatea campaniilor arheologice se incheie cu informatii valoroase cu privire la trecut dar nu cu rezultate spectaculoase (asa cum au vecinii nostri de la sud – sa iau numai un exemplu). Raspunsul tine si de noi. Inainte sa ne asteptam sa privim bogatiile regilor din trecut, poate ar trebui sa privim la comoara din sufletul neamului nostru, la valorile din sufletul fiecaruia dintre noi. Mai exista ? Mai meritam oare, cei din prezent o asociere cat de mica cu trecutul cel vechi ?