Feeds:
Articole
Comentarii

Colindul “3 pastori se întâlniră” este un colind nelalocul lui. Din mai multe motive. Unul a fost semnalat pe blogul lui Roderic ( Mai exact, folosirea expresiei “Floarea Soarelui” într-un colind creștin susceptibil a fi mai vechi decât introducerea Florii Soarelui – cea pe care o știm astăzi – in Europa.)

Un alt lucru nelalocul lui tine de intenția pastorilor de a culege flori pentru a împleti o cununa. Cununa din flori, pana la începutul secolului XX era simbolul căsătoriei. (Când pe capul tinerilor însuratei se puneau cununi din ramuri de prun, împodobite cu flori.) Nașterea lui Hristos nu poate fi pusa în corelare cu o nunta, iar flagrantul în simboluri este evident… Numai daca nu cumva….  povestea trebuie  rescrisa:

In trecut, in texte germane cu referire la folclorul Moldovei, prin expresia Floarea Soarelui se înțelegea un sinonim pentru Sora Soarelui. Iar nunta sugerata prin “sa facem o cununa” s-ar petrece sub un cer Mioritic cu o

“Mândră copilită,
albă la pelită,
neagră la cosită,
boură la tâtă,
la haine pestriță,”

—————–

Dar rândurile de mai sus au fost scrise cu gândul într-o granița a timpului mitic.

In timpul profan, am spune ca o explicație imediata pentru misterele colindului 3 Pastori tine de faptul ca acest colind pare sa fi fost compus de Gheorghe Dima (probabil dupa 1850). Iar atunci Floarea Soarelui era cultivata în Tarile Romane, iar cununa a fost închipuita de autor era pentru a-l desemna împărat (INRI) pe Mesia.

București, mai 2012

“o legenda privitoare la Stefan cel Mare spune ca tatarii navaleau in Moldova nu ca sa prade ci ca sa gaseasca Piatra Alba si Trunchiul Uscat” [V. Lovinescu]

In trecut prin expresia de Piatra Alba se desemna un mormant. Exemple se gasesc peste tot: la Tebea, la Cozia sau la Putna. (ex: “l-au îngropat subt gorunul lui Horia la Ţebea, cu-o piatră albă la căpătâi, într’o groapă împrejmuită cu zăbrele sărace” text de la 1924  sau “Ne-om opri la alba piatră. Lângă piatra celor morţi[...]” text de la 1935 etc…)

Alecsandri cunostea expresia de vreme ce o foloseste figurativ in poemul initiatic “Dan Capitan de Plai”:

“Ca după-o viată lungă, ferită de rusine,
Mormântul meu să fie curat si alb ca mine!” Continuă să citeşti »

O eroare cu o piatra?

“[...] o legendă privitoare la Ştefan cel Mare spune că tătarii năvăleau în Moldova nu ca să prade ci ca să găsească Piatra Albă şi Trunchiul Uscat. Trupele de ocupaţie ruseşti au fondat în 1778 la Iaşi, o lojă masonică de rit scoţian rectificat. Cu această ocazie s-au bătut două monede. Pe una dintre ele este reprezentată Minerva înconjurată de nori, ţinând în mână un şarpe încolăcit, jos o grămadă de pietre cu semne masonice. Pe revers o inscripţie în latină: Moldaviae calculum album adjecerunt Majores – Strămoşii au hărăzit Moldovei Piatra Albă. Piatra Albă din Moldova şi cea Neagră din Mecca formează cuplul Yin-Yang[...]“(Vasile Lovinescu – “Mitul sfâşiat”)

Continuă să citeşti »

Îmi aduc aminte ca V. Lovinescu a încercat o decriptare a Leucaidei lui Asachi (semnat sub pseudonimum Alviro Corintio-Dacico – probabil în cadrul cercului de păstori-poeţi Accademia dell’Arcadia).

Zilele trecute am citit câteva din nuvelele istorice ale lui Asachi. Unele similitudini sunt surprinzatoare şi ar putea oferi o cheie pentru versurile de mai jos:

“Scorto dal raggio di propizia stella,
Scese dal colle il pastorello Alviro, [...]“

Continuă să citeşti »

Vom incepe cu o poveste aparent banala: “Capra cu 3 iezi”…

Daca s-ar scrie odata o carte cu Folclorul Europei povestea Caprei ar figura in primele pagini. Este greu de inteles cum, in urma cu sute de ani, armatele statelor se infruntau cu lovituri de moarte in timp ce acasa, bunicii spuneau acelasi povesti copiilor. Spun asta pentru ca povestea  ”Caprei cu trei iezi” este regasita in Spania (Catalonia) “Les set cabretes i el llop”, in Franta (Lorraine) “La bique et ses petits” sau in alte variante “Le Loup et les Sept Chevreaux”, in Germania “Der Wolf und die sieben jungen Geißlein” etc…

Un motiv (sau o carte veche) a circulat prin Europa si a lasat urme adanci. La prima vedere pare sa fie opera lui La Fontaine. Si asta din cauza asemanarii motivului din basmul de mai sus cu fabula “Lupul, capra şi iedul”. Dar… fabula lui Fontaine nu pare a fi decat o parte din poveste si nu sursa a povestii insasi. Privind si mai in trecut, in fabulele lui Esop regasim acelasi tipar, al conflictului dintre lup si capra. Mai “recent”, poveste este spusa si de Fratii Grimm. Dar cu un sfarsit usor diferit. Continuă să citeşti »

o pseudo-semnificaţie

motto: “this here ought to have been a red rose-tree, and we put a white one in by mistake” [Alice in Wonderland]

O pseudoistorie…

Pe la un mijloc de basm: “Că-n vremea asta se ridică Împăratul Roşu şi-i trimite Împaratului Alb trei beţe de alun, unul ca unul, să ghicească Împaratul Alb care-i de la rădăcină, care-i mijlocul, şi care-i vârful, “că de nu-i ghici, măi câine de Împarate Albe, am să te spânzur!” ” [în Lecca Morariu - "Dela Noi" ] Continuă să citeşti »

Arcul lui Dragoş

“-O! Moldovo ‘ncântatoare,
Gingasă fermecătoare!
Eată arcu-mi vitejesc
Lângă tine ‘l resădesc
Ca sa dee până ‘n diori
Crengi de frunde şi de flori
Si cu-acele crengi frumoase
Sa ‘mpletim cununi voiose
Una ţie, una mie
Pentru-a nostră cununie!”

[1866, "Poesii Populare ale Românilor" - "Dragoş" - Vasile Alecsandri ] Continuă să citeşti »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.